Home arrow Remember
Remember
Profesorul nostru de matematică, Vasile Dumitrache ( “Trache”, cum ne plăcea nouă să-i spunem, şi aş fi înclinat să cred că şi lui îi plăcea ) a fost o prezenţă cu totul aparte, o autentică personalitate, cu o concepţie de viaţă şi de muncă şi o structură morală nu numai inconfundabilă dar şi uşor de recunoscut şi care s-a impus puternic prin tot ceea ce a făcut ca profesor, ca director de şcoală şi în primul rând ca om, ca părinte al tuturor celor care i-au fost elevi, pentru care el era deopotrivă ca un tată ( poate şi pentru faptul că bunul Dumnezeu nu i-a dat in viaţa lui de familie copii ) , a lăsat o amprentă puternică asupra tuturor celor cărora le a fost profesor, colaborator sau prieten, chinuindu-se sa-i convingă pe aceştia că numai munca asiduă şi perfecţiunea este cheia rezolvării tuturor problemelor în viaţă, cheia succesului.
clepsidra.jpgAm învăţat enorm de la el, nu numai în domeniul matematicii, dar şi elemente ale vieţii cotidiene. Era cultivat şi intransigent, iar sub solicitudinea şi amabilitatea pe care o arăta tuturor celor cu care lucra, se ascundea un critic aspru al atitudinii momentului respectiv, fiind în acelaşi timp neiertător cu diletantismul şi superficialitatea în muncă, cu semidocţii şi cu surogatul de cultură şi ştiinţă. S-a dedicat muncii de profesor acumulând o impresionantă zestre de deprinderi extrem de precis însuşite, cu o consecvenţă neabătută de la normele profesionale. Era serios dar avea un simţ dezvoltat al umorului. Era foarte ocupat tot timpul, căci muncea foarte mult dar avea timp pentru oricine. Sunt foarte sigur că e greu să explic sau să evoc în câteva cuvinte numeroasele ocazii în care l-am văzut reacţionând sau l-am auzit dând diverse replici spirituale. Cert este că a fost cel mai apropiat de noi toţi dintre profesori, mult mai apropiat decât dirigintele, iar pentru mulţi mai apropiat decât părinţii.
    Deşi trecerea timpului şterge, din păcate, încetul cu încetul imaginea omului care a fost, faptele sale rămân ori ar trebui să rămână în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut şi a viitorimii.
 
Mircea Agache
Preşedintele fundaţiei Vasile Dumitrache




Personalitatea domnului profesor Vasile Dumitrache, zugrăvită în paginile Ziarului ''Bârladul'' de către cei care au avut bucuria să-l cunoască
 
 
zb_26jul_01aug07.jpg Oameni care ne lipsesc

Prof. VASILE DUMITRACHE

articol prezent în ziarul ,,Bârladul” , ediţia 26 iulie - 1 august 2007

    Cu penultimele două numere, s-a inaugurat această rubrică propusă, încă de la începutul lui februarie a.c., de cine altul decât acelaşi spirit benefic, neobosit al doctorului Constantin Teodorescu. Din câteva schimburi de idei ne-am conturat o convingere că n-ar fi deloc lipsită de interes şi de importanţă strădania de a oferi concitadinilor noştri contemporani o lume a umbrelor dragi ale urbei, umbre de care ne amintim cu respect, cu pietate, o lume de a căror contribuţie am avea nevoie în zilele cu multe preocupări cenuşii de astăzi, o suită de personalităţi din viaţa şi dăruirea cărora, în cele mai diverse domenii de activitate, tinerimea de astăzi ar avea modele demne de urmat, o lume care a creat şi a menţinut o aură de legendă în jurul lor. ,,O asemenea angajare este deosebit de anevoioasă, de susceptibilă de interpretări, poate uneori nu lipsite de maliţiozitate din partea unor oameni mai puţin guvernaţi de astfel de preocupări. Criteriul cel mai important de la care s-a pornit este acela al modului în care numele unor asemenea personalităţi a rămas în conştiinţa civică a celor mai diverse categorii de cetăţeni din oraşul nostru care, bineînţeles, au participat efectiv la viaţa colectivităţii, au un statut onorabil în modul de viaţă şi sunt onest credibili în mărturisirile şi relatările pe care binevoiesc să le aducă la cunoştinţă tuturor prin paginile publicaţiei „Bârladul". Pagina şi rubrica este destinată confesiunilor, mărturiilor, relatărilor, documentelor celor mai diverse dar şi mai edificatoare etc, din biografia unor asemenea personalităţi care să asigure o probitate durabilă şi demnă de oferit ca exemplu pentru cititori şi mai ales pentru cei tineri.
    După prezentarea doctorului Marius Ursu, reputat chirurg, semnată de un demn discipol, dr. Alexandru lonescu şi o rezonabilă contribuţie a zelosului editor de documente bârlădene, Romulus Boteariu, ne consacrăm preocupările noastre întocmirii unei imagini corespunzătoare dimensiunilor personalităţii profesorului Vasile Dumitrache, fără de care istoria învăţământului din a doua jumătate a secolului ar fi suferindă. Facem acest remember şi pentru că la Liceul „Mihai Eminescu", ilustrul profesor a fost aproape un deceniu şi jumătate director, adică aproape o treime din jumătatea de veac pe care o va sărbători prestigioasa instituţie în decembrie anul următor. Şi, poate, cu acest prilej se va atribui numele dascălului atât de iubit de cei mai buni elevi şi profesori pentru că s-a contopit într-un fel organic, total, cu aspiraţiile cele mai nobile ale elevilor şi profesorilor îşi va statornici prezenţa prin atribuirea numelui său unui cabinet de matematică-informatică, un portret la loc de prioritate în incinta instituţiei etc.

PRIMUS INTER PARES

    Să lăsăm cititorilor noştri posibilitatea ca din documentele, mărturiile pe care le oferim, să-şi contureze, în memorie, portretul unui dascăl cu adevărat model. Preferăm să lăsăm „glasul" argumentelor scrise, întrucât, pentru profesorul Vasile Dumitrache am avut şi vom rămâne cu un fel de cult, mai ales că, în momente delicate, aprecierile şi asigurările sale prin anul 1966, împreună cu ale profesorului Harry Zupperman, au fost cel mai eficient mod de îmbărbătare, pentru care le port, şi astăzi, aceeaşi recunoştinţă, după mai bine de patru decenii.
    Vom încerca să păstrăm, pe cât posibil mai fidel, forma primară a surselor noastre, aşa cum au fost concepute de semnatarii lor.
    Doamna Natalia Dumitrache ne-a înmânat într-o emoţionantă aducere-aminte următoarele:      

Despre Prof. V. Dumitrache

    Născut la 2 august 1923, în comuna Măstăcani, judeţul Galaţi - părinţi Costache şi Marghioala, dintr-o familie de ţărani cu zece copii. Mândrindu-se cu obştea sa, ca cel mai mare dintre fraţi, s-a îngrijit cu osârdie de realizarea lor în viaţă. Şcoala primară a făcut-o în comuna Măstăcani, iar liceul la Vasile Alecsandri din Galaţi, unde l-a avut coleg pe inginerul de mai târziu, Cezar Zugravu.
    Remarcându-se la învăţătură, din clasa a ll-a până în clasa a Vlll-a a avut bursa „Constandache", iar bacalaureatul l-a luat cu zece. Dă examen de admitere la Facultatea de Matematică din Bucureşti. La Universitatea din Bucureşti a fost coleg de cameră şi bun prieten cu prof. Vasile Ţugulea, actualmente profesor pensionar în oraşul Bârlad. Student, cu vocaţie didactică, absolvă Facultatea de Matematică şi Fizică din Bucureşti în anul 1950, fiind repartizat la Şcoala Medie Tehnică de Mecanică din Bârlad.
    În anul 1954 a fost numit director şi profesor la Şcoala Medie Tehnică Medicală din Bârlad, după care, în anul 1955, a fost transferat şi numit Şef de Secţie învăţământ şi Cultură a oraşului Bârlad.
Între anii 1957 - 1959, funcţionează ca profesor la Şcoala de 7 ani nr. 1 Bârlad. Pe data de 31 august 1965 a fost numit director şi profesor la Complexul Şcolar Bârlad, până în anul 1978, după care a trecut la catedră, numai ca profesor de matematică, până în anul 1983, când s-a pensionat.
    A avut o colaborare perfectă cu tot colectivul didactic şi administrativ, cu colegi ca: prof. Grigorescu O., dna Pantalon Victoria, Ursu A., prof. Cucoş Ştefan, Popoiu Elena, Tudor M., Mărgineanu Ecaterina, Bălan T. etc.
Aşa după cum spun mulţi dintre foştii colegi şi elevi, a fost o personalitate a şcolii bârlădene, dascăl profund, dăruit menirii sale, devotat până la uitarea de sine, şcolii şi în primul rând elevilor. A format generaţii de elevi, care la ora actuală sunt oameni de vază în societate şi deţin funcţii remarcabile în stat ca : Luchian Henri, prodecanul Facultăţii de Matematică din laşi, fraţii Burgă Alexandru şi Mărgeluş, ingineri doctori în ştiinţe : Agache Mircea (Romania),
Creţu Violeta, lacob Mioara, Duda Doina, Postolache Costel (Australia), Zugravu Liviu (Canada), Macarie Gicu (Germania), Ghidoveanu Aurel, director de bancă - Ploieşti, Cucoş Ştefan – inginer (Bârlad), Mereuţă Adrian, medic - Spitalul Fundeni Bucureşti, Ghidoveanu Gabi, profesoară de matematică la Colegiul „Codreanu" Bârlad, Prăjica Marius, inginer naval, Tudose Liliana, cercetător aero-spaţiale Bucureşti, Galan Ioana, profesor matematică Vaslui, Rodica Tăvălică, şi lista poate continua.
    A fost iubit şi respectat de elevi, ca dovadă că au ţinut legătura în timp, a fost vizitat şi consultat în multe probleme de viaţă, iar atunci când vin în vacanţă la părinţi, sau sunt în trecere prin Bârlad, nu uită să se ducă la mormântul lui cu o lumânare şi o floare. În timpul vieţii a legat frumoase prietenii cu foşti colegi şi cunoscuţi.
O bună parte din cărţile de matematică, de o reală valoare, le-am făcut cadou finilor noştri, care sunt studenţi la Facultatea de Matematică din laşi şi Suceava.
   S-a stins din viaţă în zorii primei zile a anului 1996, după o grea suferinţă.

Natalia Dumitrache

    Regretatul profesor de fizică, director al Liceului „Mihai Eminescu" şi inspector şcolar general, într-un succint capitol „Istoria din mers" din monografia apărută în 1998, la patru decenii de aniversare, notează despre Vasile Dumitrache următoarele:
    ,,În anul 1966 (mai precis decembrie 1965) a fost numit director al liceului, profesorul care şi-a pus amprenta pe toate activităţile şcolare şi pe toate evenimentele petrecute în liceu timp de 12 ani (până în 1978). A fost una dintre cele mai frumoase şi fructuoase perioade a acestui liceu. Un director care a înţeles că performanţele unei şcoli nu pot fi asigurate decât prin prezenţă permanentă şi activă a directorului. Un foarte bun profesor, un foarte bun pedagog, un foarte bun administrator, un prieten adevărat al elevilor - acestea sunt activităţile directorului Dumitrache Vasile, cel care cu o putere de muncă rar întâlnită, cu o voinţă de fier şi cu un spirit gospodăresc deosebit a reuşit să urce şi să menţină liceul la cel mai înalt nivel valoric.
    În perioada cât a funcţionat ca director, a insistat permanent ca şcoala să fie bine administrată (curăţenie exemplară, căldură, internat bine gospodărit, cantină foarte bine aprovizionată pentru o mie de elevi). A determinat o disciplină liber consimţită a elevilor dar şi a profesorilor şi a creat prin reglementări interne, dar şi prin exemplul personal, un climat de muncă intensă, de autoperfecţionare, care a condus în cele mai multe cazuri la performanţă.
În acest sens, se poate menţiona iniţiativa studiului intensiv la anumite discipline. La insistenţele domniei sale, în perioada 1971 - 1978 au funcţionat în paralel cu clasele real-uman şi clase speciale de matematică, matematică-fizică, biologie, pentru elevii care dovedeau aptitudini deosebite pentru aceste discipline, la care predau profesorii cei mai buni din liceu, cei care acceptau benevol să lucreze suplimentar cu elevii.
    Era de notorietate programul de pregătire suplimentară la nivel de liceu, care se derula aproape în fiecare după-amiază pentru toţi elevii şcolii, dar atenţia era îndreptată spre elevii de la clasele speciale, deoarece aici erau mai multe solicitări. Interesul elevilor era atât de mare, încât nu-mi amintesc să fi lipsit vreun elev de la aceste ore. Directorul liceului a fost ajutat în rezolvarea tuturor problemelor şcolare de directorii adjuncţi, care în perioada 1966 – 1978 au fost, pe rând: Boicu Constantin, Mărgineanu Ecaterina, Catană Maria, Paicu Margareta, Pantalon Victoria, Grigorescu Octavian, Cucoş Ştefan.
    Cutremurul din 4 martie 1977 a zdruncinat din temelii clădirile şcolii, producând pagube serioase. Avariile produse, au fost, de bine de rău, cu posibilităţile de la acea vreme, remediate destul de repede (vara anului 1977), pentru a putea intra în anul şcolar 1977 - 1978 cu tot spaţiul de şcolarizare funcţionabil la parametrii anteriori seismului. Dar un râu nu vine niciodată singur. In primăvara anului 1977, din raţiuni de neînţeles, Ministerul Învăţământului a hotărât desfiinţarea unor licee pedagogice. O măsură bizară, dacă se ţine cont de creşterea importantă a populaţiei şcolare în acea vreme, pentru care trebuia să rezulte logic şi o creştere a numărului de învăţători  şi, implicit, impunerea staţionarităţii numărului liceelor pedagogice din ţară (atâtea câte erau) şi nu lichidarea lor. La nivelul judeţului Vaslui (cu o creştere considerabilă a populaţiei şcolare) exista un singur Liceu pedagogic - Liceul Pedagogic „Al. Vlahuţă" din cadrul Complexului şcolar. Din motive, care din cele expuse, nu aveau nici un suport real, s-a hotărât la nivel de minister, dar cu o contribuţie serioasă a Inspectoratului Şcolar şi a conducerii judeţene de partid, o lichidare mascată a liceului. S-a decis fuzionarea Liceului Pedagogic „Al. Vlahuţă" cu Liceul „Gh. Gheorghiu Dej" rezultând un singur liceu cu denumirea Liceul Pedagogic „Al. Vlahuţă". În acest mod se rezolvau mai multe probleme spinoase:
    - dispărea denumirea de „Gh. Gheorghiu Dej" care nu era pe placul conducerii superioare de partid;
    - apărea un liceu cu clase umaniste (în prima fază) majoritatea şi cu clase cu profil pedagogic - profil în lichidare treptată (din anul 1979 nu s-au mai aprobat în planul de şcolarizare al liceului nou creat cu profil pedagogic);
    - schimbarea conducerii liceului, de fapt a directorului Dumitrache Vasile, cu o conducere care se dorea mai docilă, care să accepte fără manifestări de „conservatorism", noile modificări care se vor face în structura învăţământului, în perioada următoare. Cu toate eforturile conducerii liceului pentru a demonstra forurilor competente eroarea care se face prin fuzionarea liceelor (dispărea practic o unitate şcolară) şi prin transferul denumirii liceului pedagogic la liceul teoretic, nu s-a rezolvat nimic favorabil, rămânând cum a stabilit conducerea partidului. De fapt, tragedia a fost că nu s-au înţeles adevăratele efecte ale schimbării produse. Prin aceasta au pierdut chiar cei care, pe plan local, au manevrat pentru ca liceul rezultat să se numească Liceu Pedagogic, pentru că în următorii patru ani clasele de profil pedagogic au dispărut şi o dată cu ele şi liceul pedagogic. Directorul liceului în noua formulă a fost numit tot domnul profesor Dumitrache Vasile, care a organizat şi coordonat toate activităţile şcolare de la profilele teoretic şi pedagogic, fiind secondat de directorul adjunct în persoana d-lui profesor Cucoş Ştefan.
    În toamna anului 1978, domnul Dumitrache Vasile a fost destituit din funcţia de director al liceului, fără prea multe explicaţii plauzibile şi fără mulţumiri. Trist, pentru un profesor care şi-a pus în joc o mare parte din viaţa sa, toată energia, chiar şi sănătatea pentru bunul mers al şcolii."

Prof. Mihai Luca

 
zb_02aug_08aug07.jpg Oameni care ne lipsesc

Prof. VASILE DUMITRACHE

articol prezent în ziarul ,,Bârladul” , ediţia 2 august - 8 august 2007
 
La o jumătate de deceniu, în fruntea instituţiei cu numărul cel mai mare de elevi din judeţul Vaslui, cu rezultate remarcabile, de excepţie uneori, prin anul 1971 directorul Vasile Dumitrache se manifestă printr-o fermitate exemplară, când îi sunt, absolut pe nedrept, imputate păcate închipuite de către unii rău-voitori, într-un articol intitulat „Nod gordian? Nimic mai simplu: să fie tăiat!" şi publicat în „Vremea nouă" din 10 februarie 1971.
lată ce notăm din întâmpinarea pe care o face profesorul Octav Grigorescu, model de probitate şi onestitate profesională şi civică, director adjunct în această perioadă: „Acest articol tendenţios dezinformează total opinia publică în scopul de a calomnia bunele intenţii ale conducerii liceului şi ale salariaţilor şi, în acelaşi timp, de a masca incompetenţa crasă a acestui control financiar.
Autorul acuză pe nedrept prin fraze ingenios ticluite tocmai acele persoane care au vegheat la respectarea legalităţii socialiste, folosind la adresa lor injurii şi acuzaţii de genul «ilegalităţi comise în văzul tuturor», «sute de elevi înşelaţi şi părinţi traşi pe sfoară», «nepoliticoasa gazdă» etc. - injurii care au adus grave prejudicii morale conducerii şcolii şi instituţiei.
În schimb, articolul nu pomeneşte nimic despre acei oameni care, în loc să vegheze la buna gospodărire şi economie a şcolii au frustrat ani de-a rândul avutul obştesc, cu care şi-au rotunjit veniturile personale". Am extras din sesizarea pe care o adresează ziarului „Scânteia", „Fiat lux" (să se facă lumină), având ca motto un citat din Anatole France: „Adevărul are în el o forţă care îl face neînvins şi care-i chezăşuieşte pentru odată şi odată deplina biruinţă" şi încercând să demonstreze convingător netemeinicia şi maliţiozitatea semnatarului articolului din „Vremea nouă":

„Către Redacţia ziarului «Scânteia» Bucureşti

În ziarul vasluian «Vremea nouă» din 10 februarie 1971, a apărut un articol calomnios la adresa direcţiei Liceului «Gh. Gheorghiu-Dej» din Bârlad şi a salariaţilor acestui liceu intitulat: «Nod gordian? Nimic mai simplu: să fie tăiat!», pe care-l anexăm alăturat.
Considerăm că apariţia acestui articol constituie o flagrantă încălcare a legilor presei noastre, întrucât, în loc să-i demaşte pe cei vinovaţi, care trebuie traşi la răspundere, calomniază oameni cinstiţi care nu sunt compatibili cu denigrările relatate în «Nodul gordian».
Vă informăm că semnatarul articolului, V. Nanea, deşi subintitulează articolul «Ancheta noastră», nici n-a călcat măcar pe la Liceul «Gh. Gheorghiu-Dej» pentru a se documenta la faţa locului în scopul susţinerii afirmaţiilor pe care Ie-a făcut.
Noi suntem în măsură, pe baza actelor existente în arhiva şcolii, să demonstrăm oricând că cele relatate în sus-numitul articol sunt absolut ireale şi considerăm că cei care se fac vinovaţi de dezinformarea opiniei publice trebuie traşi la răspundere.
Ne asumăm întreaga răspundere morală şi civică asupra celor relatate de noi, rugându-vă să ne sprijiniţi în depăşirea acestor situaţii anormale, în scopul de a elucida opiniei publice faptele absolut reale.
În sensul acesta rugăm Redacţia ziarului «Scânteia» să facă o anchetă competentă la faţa locului şi, după ce anchetatorii se vor convinge asupra sincerităţii faptelor relatate de noi, să publice articolul «Fiat lux», pe care vi-l expediem în scopul acesta,

Cu deosebită consideraţie,
Prof. Octavian Grigorescu
Director adjunct al Liceului «Gh. Gheorghiu-Dej» din Bârlad"

„Tovarăşe redactor şef,
Cu recomandata nr. 3883, expediată de oficiul poştal Bârlad la data de 15 februarie 1971, am trimis redacţiei ziarului «Scânteia» articolul intitulat «Fiat lux!», cu rugămintea de a-l publica, după ce, în prealabil, veţi face o anchetă la faţa locului.
Întrucât până-n prezent nu am primit nici un răspuns, vă rog să-mi confirmaţi primirea articolului sus-menţionat şi, în caz afirmativ, să daţi curs cererii mele.

Cu deosebită stimă,
Prof. Octavian Grigorescu
Director adjunct al Liceului «Gh. Gheorghiu-Dej» din Bârlad 15 martie, 1971"

şi o poemă acidă la adresa celui care a semnat infama însemnare din publicaţia oficială vasluiană
 

,,Un x ca toţi icşii
De soart-ajutat
Ajunsese, cică,
Un om învăţat.


Se căzni să fie
Un gazetăraş
Şi primi comandă
Grabnică să scrie
Un articolaş.

Carte „multă" are
Şi la cotidian
Porunci să taie
„Nodul gordian"

Are-n panoplie
Chiar şi bumerang
Însă calomnia
Stă pe primul rang.

Se şi vede icsul
Aureolat
Macedon se crede
Pe tron înălţat.

Ticlui cu slove
Fapt „senzaţional",
Dar o parodie
Ieşi în final!


În loc să desnoade
Se-ncurcă de tot
 („îşi puse căţelul
Labele pe bot")


Cei ce vreţi ca nenea
Să vă afirmaţi
Învăţaţi morala
Şi o difuzaţi:

Pentru „meseria"
De calomniator
Sinonimul este
Coadă de topor!"


 
Cât de ataşat era profesorul Vasile Dumitrache de şcoală şi de elevi ne-o dovedeşte întreaga sa activitate, preocuparea permanentă de a face un învăţământ de calitate superioară. Profesorul director apelează la cea mai responsabilă personalitate a judeţului:

„Tovarăşe Prim secretar,

Liceul „Gh. Gheorgiu-Dej" din Bârlad, înfiinţat în anul 1958, a reuşit într-un timp relativ scurt să-şi creeze un bun renume prin rezultatele obţinute în activitatea instructiv-educativă.
Beneficiind de o bază materială foarte bună, liceul nostru are 40 de săli de clasă, 5 laboratoare, 5 cabinete şcolare, biblioteca cu 45.000 de volume şi sală de lectură cu 120 de locuri, 8 ateliere bine dotate, 2 săli de sport şi baza sportivă în aer liber, etc.
Avea un laborator de informatică dotat cu 27 de maşini de calcul, maşini de perforat, maşini de controlat, sortatoare şi tabulatoare diferite, toate în stare de funcţiune şi care asigură practica productivă a elevilor din clasele speciale de matematică şi din clasele cu program intensiv de matematică ale liceului. În acest an avem 3 clase speciale unde sunt şcolarizaţi 85 de elevi - fii de muncitori şi ţărani - cu aptitudini pentru disciplinele de profil.
Internatul şcolii este foarte bine dotat şi are o capacitate de 1.200 de locuri iar cantina şi sectoarele anexe sunt bine utilate şi gospodărite. In privinţa compoziţiei, menţionăm că elevii noştri sunt în proporţie de 95% fii de muncitori şi ţărani; 65% dintre elevi locuiesc în internat.
Colectivul didactic al liceului, format din cadre calificate, este recunoscut pentru nivelul ridicat al pregătirii profesionale şi pentru experienţa pedagogică.
În fiecare an absolvenţii noştri obţin rezultate foarte bune la examenul de bacalaureat şi rezultate bune la examenul de admitere în învăţământul superior: peste 95% dintre absolvenţi sunt declaraţi reuşiţi la examenul de bacalaureat şi în medie 50% sunt admişi în învăţământul superior. Începând cu anul şcolar 1970 -1971 clasele speciale de matematică au atras şi atrag în continuare un număr mare de elevi buni şi foarte buni.

Faţă de cele arătate mai sus vă rugăm să analizaţi propunerea noastră de a ne transforma în liceu de specialitate şi să ne repartizaţi prin planul de şcolarizare cel puţin o clasă de matematică - fizică, matematică - mecanică sau de matematică – informatică, întrucât sunt mai multe clase repartizate judeţului decât am fost informaţi iniţial de către Inspectoratul şcolar şi avem cel puţin condiţiile celorlalte licee care au primit asemenea clase.
Circumscripţia liceului nostru din acest judeţ este suficient de bogată cu compoziţie socială foarte bună. Liceul nostru are o bună bază materială pentru activitatea practică. Avem un colectiv didactic şi de elevi care se angajează să intensifice eforturile pentru obţinerea unor rezultate şi mai bune şi pentru confirmarea prestigiului dobândit în cei 20 de ani de existenţă (n.n. L.M. se referă la anul 1978, ultimul an în care profesorul Vasile Dumitrache mai era încă directorul Liceului „Mihai Eminescu").

Elevii, părinţii şi colectivul didactic aşteaptă de la dv. o rezolvare corespunzătoare cerinţelor dezvoltării actuale a învăţământului din judeţul nostru.

În numele colectivului de conducere

DIRECTOR,
Prof. Vasile Dumitrache"

Cu un an înainte de a se termina perioada de director, într-un mod reprobabil din partea detractorilor, se adresa aceluiaşi prim-secretar cu amărăciune şi dezolare:

„Tovarăşe prim-secretar

Am aşteptat să mai veniţi pe la şcoala noastră în urma scrisorii şi a invitaţiilor pe care vi le-am făcut. Înţeleg că nu mai puteţi veni la o şcoală pe care tovarăşii Ţ., B., C.*,au desfiinţat-o. Ei au câştigat, însă şi pe ei şi pe noi, cei care i-am lăsat să greşească, ne vor judeca cetăţenii şi istoria. Dealtfel, nici nu ne aşteptam la altceva din partea tov. Tolescu şi a colaboratorilor d-lui, care au adus învăţământul din judeţul Vaslui la pământ. Singura preocupare a fost să-şi promoveze elementele utile şi să-şi consolideze poziţia, iar în rest s-au ocupat de propriile interese şi de provocări. Au impresia că toţi cetăţenii au preocupările d-lor. Nişte demagogi, care nu pot vedea realitatea, alimentaţi numai de subiectivism tendenţios care le întregeşte falsele lor calităţi. Eu am muncit cu copiii sau pentru copii, ani, zeci de ani şi am satisfacţia că sacrificiile pe care le-am făcut au fost utile şcolii şi societăţii noastre.
Rău n-am făcut aşa cum fără pic de control îşi slobozesc imaginaţia lor bolnavă oamenii de nimic pe care i-am enumerat. Mare pacoste pentru judeţul nostru au fost şi rămân.
Vă rog să aprobaţi Inspectoratului şcolar să numească directorul căruia să-i predau şi totodată să-mi avizeze plecarea din judeţ.

Cu deosebită stimă,
Prof. Dumitrache Vasile
26. VI. 1977"

* Am abreviat numele numai cu majuscula iniţială, deşi în text numele sunt scrise complet. Intervenţia noastră este pentru a nu genera animozităţi pentru cei vizaţi. Cititorul cunoscător îşi dă seama lesne despre cine este vorba.

Prof. Mihai Luca
 
 
zb_09aug_15aug07.jpg
Oameni care ne lipsesc

Prof. VASILE DUMITRACHE

articol prezent în ziarul ,,Bârladul” , ediţia 9 august - 15 august 2007


Printre personalităţile care au mai rostit necrologuri, cităm pe profesorii Victor Cristea, primarul Vasluiului, prof. Rodica Popovici de la Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu" ş.a.
Alese şi îndatorate mulţumiri domnului profesor Vasile Ţugulea pentru profundele cuvinte de omagiere pe care le-a scris şi le-a rostit în Biserica „Sfântul loan" la 4 ianuarie 1996 şi pentru gestul generos de a ne înmâna chiar manuscrisul de atunci.

Necrologul prof. V. Ţugulea

„În veci neconsolată D-nă Lia Dumitrache, îndurerată familie,
Trişti prieteni şi elevi ai celui ce a fost prof. Vasile Dumitrache,
Conducem pe ultimul drum o mare personalitate a şcolii bârlădene şi nu numai, a învăţământului matematic din Bârlad.
Foştii elevi şi-au lăsat treburile deoparte şi din toată ţara asistă la această tristă comemorare.
Aceasta pentru că prof. Dumitrache a fost nu numai profesor dar şi un cetăţean deosebit al Bârladului prin ceea ce a înfăptuit. A fost un exemplu de comportament civic şi a încercat să împlinească ceea ce societatea nu asigura cadrelor didactice, elevilor cu care lucra şi părinţilor acestora. Şi-a închinat şi sacrificat sănătatea, viaţa şi uneori prietenii pentru a face din Complexul şcolar o unitate de elită a învăţământului românesc, şi a reuşit. Profesorul Dumitrache face parte din grupul profesorilor care prin exemplul lor demonstrează multe lucruri.
Ridicat dintr-o familie modestă de ţărani, a urmat Liceul „V. Alecsandri" din Galaţi, şi apoi cu încă doi colegi de liceu, îmi vor fi colegi de universitate la Bucureşti, în perioada 1946 - 1949 la Facultatea de matematică. Vremuri grele, asemănătoare celor de azi. După absolvire, vine la Bârlad şi lucrează în liceele oraşului ca profesor, director la Liceul sanitar dar şi la Complexul şcolar, şef al secţiei de învăţământ Bârlad.
Peste tot s-a dovedit a fi o personalitate puternică, nonconformistă, cu o gândire liberală şi comportament de om liber, de aceea poate uneori era şi incomod.
Realizările sale cele mai de preţ se reduc la pleiada de tineri cărora le-a transmis propriile calităţi.
Sunt sigur că prof. Gabi Ghidoveanu, ing. Volintir lonescu, primarul Vasluiului Victor Cristea au preluat multe din trăsăturile şi comportamentul magistrului.

Îndurerată adunare,
Profesorul Dumitrache a fost unul din profesorii care asemenea multor slujitori ai şcolii va rămâne în memoria celor care vor veni, pentru că ceea ce a înfăptuit, nu a făcut-o decât din dragostea ce o purta copiilor pe care îi avea în faţă.
Să i se ierte păcatele făcute cu voie şi fără de voie, cum zice ecleziastul."

Prof. Vasile Ţugulea


„La fel de actuale sunt şi astăzi câteva rânduri pe care le-am scris acum mai bine de 10 ani!

... orele de matematică. Atmosferă optimistă, relaxată, vie peste ani în amintirea atâtor generaţii de profesori de matematică, ingineri sau doar iubitori de matematică.

... profesorul de matematică. Aceeaşi prezenţă firească, fără să se apeleze la artificii de magician sau la intonaţii oratorice, explicând limpede, învăţându-ne să privim dincolo de latura abstractă a obiectului, convingând, ştia să ne apropie de adevărul ştiinţific şi ne îndemna să ne adâncim în studiul matematicii, în căutarea unor bucurii nebănuite. Era în egală măsură exigent cu forma raţionamentelor şi cu modul de exprimare a acestora. Ne urmărea atent cu o privire pătrunzătoare, senină şi plină de înţelegere, pentru că, înainte de a fi elevi, eram pentru dumnealui nişte copii „teribili". Îl ştiam mereu alături de noi, trăind cu aceeaşi intensitate bucuria reuşitei sau tristeţea unui eşec. Îmi părea necăjit atunci când găsea pe unul din colegi nepregătit!

Sunt mulţi aceia care într-un fel sau altul au fost influenţaţi de întâlnirea cu domnul profesor Vasile Dumitrache.
Ce anume a determinat respectul şi admiraţia lor?

Poate consecvenţa cu care îi învăţa pe elevi să înţeleagă faptul că vârsta adolescenţei este frumoasă în măsura în care spiritul este frumos. Sau poate generozitatea cu care îi făcea conştienţi de propria valoare, convingându-i că în fiecare există proverbiala piatră preţioasă ascunsă, iar dacă vor trudi să o scoată la suprafaţă, viitorul va fi al lor şi îl vor putea croi într-un destin împlinit. În ce mă priveşte, în cei patru ani de liceu am văzut, văzând am luat aminte şi am comparat, comparând am judecat şi, în cele din urmă, am înţeles că lecţia pe care ne-a predat-o cel mai bine domnul profesor a fost iubirea de şcoală!"


Lidia-Gabi Ghidoveanu
profesor de matematică

VASILE DUMITRACHE - "UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE"

„Îmi e de ajuns să trăiesc cu toată fiinţa mea şi să aduc mărturie cu toată inima mea" - Albert Camus

În urmă cu un sfert de veac, profesorul Vasile Dumitrache îşi părăsea şcoala, de un sfert de veac „familia sa". Fusese determinat să demisioneze din funcţia de director şi, după o nouă şicană dirijată de mai marii de la Inspectorat, a plecat din şcoală neacceptând să-şi ia un rămas bun convenţional şi decizând, cu o tărie de chirurg, ruptura definitivă.
I-am adresat atunci în numele şcolii, în semn de solidaritate, o scrisoare deschisă şi recitind-o acum, îmi dau seama că încărcătura acelor gânduri a rămas intactă... De acolo pornesc rândurile de faţă...
...Era pe vremea când cuvântul PROFESOR era rostit cu respect şi scris cu majusculă...
Era pe când şcoala cultiva raportarea la modele şi încuraja nevoia de mituri a adolescenţilor.
A fost cândva, mai ieri, un om al şcolii pe care merită să-l numim un "om pentru toate anotimpurile".
Se numea Vasile Dumitrache şi era profesor de matematică. Apoi, a devenit - şi a rămas pentru mulţi ani - directorul fostului Complex şcolar (actualmente Liceul "Mihai Eminescu") şi aşa a intrat în legenda şcolii şi a urbei. Pentru că a întruchipat un model mitizat în mentalul elevilor şi al colegilor, cărora le apărea, deopotrivă, înalt, puternic şi de neatins ca un Jupiter Tonans, apropiat şi cald ca un părinte pe care-l simţi aproape prin prezenţa, cuvântul şi gestul de fiecare zi.
L-am găsit aici în "iarna întâiului descălecat" (decembrie '58), i-am fost elevi, ne-am despărţit vremelnic (plecaţi în studenţie), ne-am reîntors (unii dintre noi) şi tare ne-a fost bine să-l regăsim, alături de atâţia foşti profesori, să ne fie, pe mai departe, "învăţător într-ale dăscăliei" şi să ne apere şcoala...
Cei care l-au văzut şi auzit oficiind la catedră ştiu, ceilalţi intuiesc, dar nici unii nici alţii nu au cum să dezlege taina, să exprime în vorbe magia orelor sale de matematică. Păşeai pe vârfuri când treceai prin faţa clasei unde avea oră domnul profesor Dumitrache: nu răzbăteau voci în afară, era o linişte de spaţiu sacru şi nimeni nu cuteza să tulbure acel spaţiu. Simţindu-se privilegiaţi de statutul lor, elevii de la "Specială mate" marca "Trache" poartă şi astăzi cu mândrie acest "brand" şi îşi venerează fostul profesor. Un profesor pentru care matematica, şcoala, copiii, profesia - imposibil de stabilit aici vreo ierarhie - au fost vocaţii cărora li s-a devotat cu dragoste şi pasiune, în deplină probitate şi rectitudine.
Profesorul şi directorul Vasile Dumitrache s-a luptat neîmpăcat cu vremurile şi cu ne-oamenii, apărând această şcoală de răuvoitori şi de neaveniţi şi-a condus marea familie din Dealul Morilor, având drept ţinte prestigiul şcolii şi binele copiilor; a făcut-o cu autoritate şi uitare de sine. Era prezent în şcoală de dimineaţa până seara târziu: la ore, în cancelarie, pe coridoare, după-amiaza, în sălile de meditaţie, cu elevii interni, sau la orele de pregătire suplimentară, apoi în cantină, în internat, în parcul ori livada şcolii, pentru a fi aproape de copii, de viaţa lor zilnică, şi pentru că nici un centimetru din spaţiul şcolii nu-i era străin.
Ştiindu-l "acasă", văzându-i pe platou maşinuţa cu nr. VS 625, ne simţeam toţi - profesori, elevi, angajaţi din administrativ - în deplină siguranţă. Directorul nostru avea grijă ca totul să meargă bine, ne păzea de răii de la partid şi de la inspectorat, se războia cu ei, îi ţinea la respect, îi primea cu nu-uri ferme pe intruşii veniţi să dea "indicaţii preţioase": îi asculta, se încrunta deodată ori izbucnea sarcastic, reluând apăsat sentinţa: "Asta e o idee... dar e o idee proastă, să ştii... da, da... poate fi o idee... dar e proastă!"
Seara târziu, se răcorea de năduful de peste zi, provocat de vreo „secătură"; retras în cabinetul său, asculta şi reasculta, de pe discuri „clasice", o nocturnă sau un vals de Chopin, şi, mai ales, scanda, odată cu recitatorul, invocaţia către Ţepeş din finalul "Scrisorii a lll-a"... şi prin câte încercări a trecut, odată cu şcoala! De la reaua voinţă a diriguitorilor locali, la cutremure: cel natural, din martie '77 (ce şantier greu a fost de străbătut!), la cel iscat de politica ceauşistă de industrializare forţată, care a însemnat ostracizarea învăţământului liceal teoretic . Am trăit preschimbarea claselor de real şi uman în profil mecanic, industrie uşoară sau chiar minerit (sic!) ca pe o desfiinţare... Dar NU, voinţa şi devotamentul oamenilor şcolii au făcut ca liceul să renască. În primele rânduri au fost oameni tari, precum profesorul Vasile Dumitrache: ei nu au lăsat ca prostia să intre pe poarta şcolii şi să-i atace iremediabil fibra.
Puţini sunt oamenii despre care alţi oameni să poată spune că au fost, fie şi vremelnic, asupra vremurilor. Noi aşa l-am simţit pe profesorul şi directorul VASILE DUMITRACHE: depăşindu-şi timpul, răzvrătit împotriva îngheţului raţiunii, şi totul în numele şcolii şi în respectul condiţiei de dascăl.
Şcoala profesorului Vasile Dumitrache intră curând în al 50-lea an de viaţă.
I-am aştepta, ca la fiece aniversare, pe toţi supravieţuitorii anului întemeietor, să retrăim împreună tinereţea şcolii noastre... dar puţini ne vor mai fi, aievea, alături... Chipurile lor apar în pagini de reviste şi monografii, pe panouri de promoţii ori în albume personale. Chipul profesorului şi directorului Vasile Dumitrache îi priveşte grav, din portret, pe amfitrionii actuali ori pe vizitatorii celei mai vaste şi somptuoase, poate, cancelarii şcolare din ţară. Pentru cei foarte mulţi şi foarte tineri profesori ai Liceului „Mihai Eminescu" care nu l-au cunoscut, acest îndemn: „Viitorime, nu-ţi uita începuturile! şi ia aminte: magistrii noştri rămân martori şi eroi ai unui greu încercat „timp al trăirii". Ei nu mai răspund prezent, dar SUNT!"

şi-atunci, poetului ce se întreba:

"Dar, cu atâta uitare, flori cum de-ar răsări?
Şi, cu atâtea plecări, întoarceri cum de-ar fi?"

Să-i răspundem: atâta timp cât şcoala noastră va trăi, „copiii" ei neuitători se vor întoarce şi vor depune mărturie...

Prof. Elena Popoiu

La orizont semicentenar,
LICEUL "MIHAI EMINESCU" ÎŞI OMAGIAZĂ ÎNTEMEIETORII

Avem o şcoală semicentenară în decembrie 2008, deşi extrem de tânără prin vârsta marii majorităţi a profesorilor ei actuali. În pregătirea evenimentului, ne onorează prilejul de a trimite un gând de cald omagiu profesorilor din generaţia începuturilor, care vor putea răspunde invitaţiei noastre la moment aniversar. Sunt personalităţi de prestigiu ale şcolii bârlădene, precum: Antoaneta şi loan Aursulesei, Tatiana Bălan, Elena şi Constantin Boicu, Gheorghe Chicu, Georgeta şi Vasile Cârcotă, Valeria şi Ştefan Cucoş, Gabriela Giurcăneanu, Octavian Grigorescu, Petruş Manolache, Dumitru Mâţă, Victoria Pantalon, Georgeta Ştirbu, Vasile Ţugulea.
În cadrul proiectului privitor la sărbătorirea celor 50 de ani ai liceului nostru. Consiliul de administraţie îi are în atenţie pe toţi martorii naşterii Complexului Şcolar din Bârlad, cum se numea atunci, pe primii profesori care au păşit în somptuosul Hol de marmură ducând spre impunătoarea Cancelarie. Ei sunt întemeietorii! Ei şi-au făcut datoria şi au construit cu răbdare şi probitate renumele şcolii. Au făcut-o, să nu uităm, fără să se aştepte la recompense, nici visând măcar la salarii, gradaţii de merit sau diplome Lazăr stipendiate. lată de ce ni se pare firesc ca numele să le fie înscrise la vedere, spre ştiinţa urmaşilor.
Astfel, pentru omagierea fostului director al liceului, profesorul Vasile Dumitrache, cel mai longeviv şi mai respectat dintre conducătorii şcolii, cel care s-a luptat pentru menţinerea statutului liceului, într-o perioadă de persecuţie a învăţământului liceal teoretic, Cabinetul de matematică al liceului se va numi Vasile Dumitrache. Este împlinirea unei dorinţe mai vechi a multora dintre cei care l-au cunoscut pe cel omagiat.
Dar este doar un prim pas prin care înţelegem să marcăm spaţiul şcolii cu nume-jalon pentru parcursul unei istorii în curs de scriere.
Le dorim de pe acum celor ce vor sărbători centenarul Liceului "Mihai Eminescu" din Bârlad să poată începe citirea istoriei acestuia străbătându-i sălile de curs, cabinetele ori laboratoarele, toate, purtând nume de profesori, suntem convinşi, mulţi fost elevi ai unei şcoli care nu-i va uita.

Prof. Jenică Durchi
directorul Liceului "Mihai Eminescu"

N.B.
Ne-am aşteptat să ni se comunice obiectiv şi... liric asemenea „remember"-uri, dar la altitudinea şi arta profundă a obiectivităţii, subiective în examinarea, mai mult decât exigentă din partea discipolilor, colegilor, profesorilor...! Notam în agenda din 1996 la data de 4 ianuarie, spre sfârşitul consemnărilor, că regret foarte mult lipsa de la catafalcul Directorului Vasile Dumitrache, a profesorului Octav Grigorescu, devotatul obiectiv, onest în toţi anii câţi i-a fost sprijin, înfăptuitor, apărător în spiritul sacru al condeiului...
Ne-am străduit, mai mult de patru luni, să ne... dea (ofere, contribuie...) la această pagină consacrată magisterului, şi domnul profesor Victor Cristea, primarul municipiului Vaslui, care a rostit un vibrant necrolog la Biserica „Sfântul loan", ca fost elev căruia i-a fost şi diriginte, dar, spre nedumerirea noastră, n-am reuşit nici după peste patru luni.

Adresez cele mai vii, mai calde, ma respectuoase şi îndatorate mulţumiri distinselor   profesoare Lidia-Gabi Ghidoveanu, pentru punctualitatea cu care a aşternut momente de amintire despre profesorul Vasile Dumitrache, Elena Popoiu pentru vibrantul poem în proză în care este evocată prezenţa profesorului şi  directorului Vasile Dumitrache de-a lungul mai multor decenii în instituţia pe care a condus-o magistral, precum şi domnului profesor Jenică Durchi, directorul actual ; Liceului „Mihai Eminescu", pentru promptitudinea şi rectificarea cu care gândit să aşeze numele ilustrului dascăl cu ocazia sărbătorii semicentenarului anul viitor la locul de onoare care i se cuvine profesorului Vasile Dumitrache

Prof. Mihai Luca

User Comments

Please login or register to add comments

Caută pe site
Din galeria foto
Donate via PayPal
Concursuri
7 mai 2011 - Ediția a IV-a
24 apr 2010 - Ediţia a III-a

fvd_blog_sidebar.png